Stanciu Eduard 
România s-a alăturat Statelor Unite, Japoniei, Filipinelor și altor zece țări într-o declarație comună prin care sunt contestate revendicările maritime extinse ale Chinei în Marea Chinei de Sud. Documentul a fost publicat la zece ani de la o hotărâre importantă a Curții Permanente de Arbitraj.
Cele 14 state afirmă că decizia din 2016 este definitivă, obligatorie și reprezintă o etapă importantă pentru aplicarea dreptului internațional în regiune. Hotărârea a fost pronunțată într-un caz inițiat de Filipine împotriva Chinei.
Tribunalul arbitral a concluzionat că revendicarea extinsă a Beijingului asupra unei mari părți din Marea Chinei de Sud nu are bază juridică în cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării.
China a respins verdictul încă de la pronunțare și continuă să susțină că deține drepturi istorice asupra unei mari părți a zonei maritime. Beijingul nu recunoaște autoritatea hotărârii și acuză statele occidentale că se implică într-un conflict regional.
Declarația comună a fost semnată de Australia, Canada, Estonia, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Noua Zeelandă, România, Slovenia, Marea Britanie, Statele Unite, Japonia și Filipine.
Participarea României reflectă susținerea pentru aplicarea normelor internaționale și pentru soluționarea disputelor maritime prin mijloace juridice și diplomatice. România nu este un stat riveran Mării Chinei de Sud, dar are relații strategice și comerciale cu statele implicate.
Marea Chinei de Sud este una dintre cele mai disputate regiuni maritime ale lumii. Prin apele sale trece o parte importantă a comerțului global, iar zona dispune de resurse piscicole, rezerve energetice și rute esențiale pentru transportul mărfurilor.
China revendică teritorii maritime care se suprapun cu zonele economice exclusive ale Filipinelor, Vietnamului, Malaeziei, Bruneiului și Indoneziei. Taiwanul formulează, de asemenea, propriile revendicări.
În ultimii ani au fost raportate mai multe confruntări între nave chineze și filipineze. Manila acuză Garda de Coastă chineză că efectuează manevre periculoase și folosește tunuri cu apă pentru a împiedica misiunile de aprovizionare către avanposturile filipineze.
Beijingul afirmă că navele filipineze pătrund fără autorizație în ape aflate sub jurisdicția Chinei și că forțele sale acționează pentru protejarea suveranității naționale.
Statele Unite nu revendică teritorii în zonă, dar desfășoară operațiuni navale pentru apărarea libertății de navigație. Washingtonul are și un tratat de apărare cu Filipine, ceea ce ridică riscul ca un incident grav să producă o criză internațională.
Declarația celor 14 state urmărește să consolideze poziția Filipinelor fără a anunța măsuri militare sau sancțiuni. Documentul pune accentul pe valoarea juridică a hotărârii din 2016 și pe respectarea dreptului maritim.
Pentru România, semnarea declarației nu presupune participarea la operațiuni navale în regiune. Este în primul rând o poziționare diplomatică în favoarea ordinii internaționale bazate pe reguli.
Subiectul este relevant și pentru interesele economice românești. Orice conflict în Marea Chinei de Sud poate afecta rutele comerciale, costurile transportului maritim și lanțurile de aprovizionare care leagă Asia de Europa.
Tensiunile se desfășoară și în contextul competiției strategice dintre Statele Unite și China. Washingtonul încearcă să consolideze alianțele din regiunea Indo-Pacifică, în timp ce Beijingul își extinde capacitățile navale și prezența în jurul insulelor disputate.
România întreține un parteneriat strategic cu Statele Unite și este membră a Uniunii Europene și NATO. Semnarea documentului o aliniază unui grup de state occidentale și asiatice care solicită respectarea hotărârii arbitrale.
Beijingul nu a indicat că își va modifica poziția. Disputa va continua să fie una dintre principalele surse de tensiune din Asia, cu efecte posibile asupra securității și economiei globale.
