Stanciu Eduard 
Premierul interimar acuză Instanța supremă că s-a substituit Guvernului și Parlamentului în privința alocării banilor publici.
CCR dezbate conflictul dintre Guvern și Înalta Curte privind plata restanțelor salariale ale magistraților, după un proces câștigat în primă instanță.
Curtea Constituțională dezbate joi sesizarea depusă de premierul interimar Ilie Bolojan privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Disputa privește plata restanțelor salariale ale magistraților, apărute în urma unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești.
Instanța supremă a dat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor și a obținut o hotărâre favorabilă în primă instanță. (Digi24)
Ilie Bolojan susține că instanța de judecată și-ar fi depășit competențele prin obligarea Executivului să asigure fondurile necesare plății.
Premierul interimar consideră că Înalta Curte s-ar fi substituit puterilor executive și legislative în domeniul bugetar.
Potrivit argumentelor prezentate de Guvern, elaborarea bugetului, rectificările bugetare și alocarea banilor din fondul de rezervă sunt atribuții ale Executivului și Parlamentului. (Digi24)
Bolojan a invocat Legea finanțelor publice și Codul administrativ, susținând că instanțele trebuie să interpreteze și să aplice legislația, dar nu pot decide modul concret în care Guvernul distribuie resursele bugetare.
De cealaltă parte, Înalta Curte solicită plata unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri și acte administrative.
Reprezentanții sistemului judiciar consideră că amânarea repetată a plăților afectează executarea unor drepturi deja stabilite și încrederea în respectarea hotărârilor judecătorești.
Valoarea totală a restanțelor salariale invocată în dezbaterea publică este de aproximativ 4,8 miliarde de lei, sumă care include drepturi pentru magistrați și alte categorii de personal din justiție. (Bursa)
Guvernul afirmă că plata integrală într-o perioadă scurtă ar crea o presiune importantă asupra bugetului și ar putea afecta finanțarea altor domenii.
Executivul nu contestă neapărat existența tuturor drepturilor, ci modalitatea și calendarul în care sumele pot fi achitate.
Sesizarea adresată CCR nu reprezintă un apel împotriva hotărârii instanței. Curtea Constituțională trebuie să stabilească dacă, prin acțiunile și deciziile adoptate, una dintre autoritățile statului a încălcat atribuțiile constituționale ale alteia.
Judecătorii constituționali pot constata existența unui conflict și pot indica măsurile sau conduita necesară pentru restabilirea raporturilor dintre instituții.
Decizia poate avea efecte mai largi decât dosarul privind salariile magistraților, deoarece poate stabili limitele până la care instanțele pot obliga Guvernul să aloce fonduri.
O soluție favorabilă Executivului ar putea consolida controlul Guvernului și Parlamentului asupra calendarului plăților bugetare.
O soluție favorabilă Înaltei Curți ar putea întări obligația autorităților de a asigura resursele necesare pentru executarea drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Conflictul apare într-un moment în care România încearcă să reducă deficitul bugetar, iar Guvernul este supus presiunilor pentru limitarea cheltuielilor publice.
În același timp, organizațiile magistraților avertizează că drepturile salariale nu pot fi tratate drept cheltuieli opționale și amânate pe termen nedefinit.
CCR poate pronunța o soluție în cursul ședinței sau poate amâna deliberarea. Până la anunțarea oficială, nu poate fi anticipat rezultatul disputei.
