Stanciu Eduard 
Liderii NATO au reafirmat angajamentul pentru apărarea colectivă, au anunțat noi achiziții militare de peste 50 de miliarde de dolari și au promis sprijin major pentru Ucraina.
Declarația Summitului NATO de la Ankara reafirmă Articolul 5, identifică Rusia drept amenințare pe termen lung și promite 70 de miliarde de euro pentru Ucraina.
Liderii statelor NATO au adoptat Declarația Summitului de la Ankara, un document scurt, dar cu miză strategică majoră pentru viitorul Alianței Nord-Atlantice. Textul final reafirmă angajamentul aliaților pentru apărarea colectivă, menține Rusia în centrul amenințărilor la adresa securității euroatlantice și stabilește un nou nivel de sprijin militar pentru Ucraina.
Declarația finală, publicată de NATO, are șase puncte și începe cu reconfirmarea angajamentului „de neclintit” față de apărarea colectivă prevăzută de Articolul 5 al Tratatului de la Washington. Liderii aliați subliniază că „un atac împotriva unui aliat este un atac împotriva tuturor” și că unitatea, solidaritatea și forța colectivă rămân baza securității pentru cetățenii statelor membre.
Documentul insistă și asupra menținerii legăturii transatlantice, într-un moment în care relația dintre Statele Unite și Europa este marcată de presiuni privind creșterea cheltuielilor militare și asumarea unei responsabilități mai mari de către aliații europeni. Mesajul politic este clar: NATO încearcă să arate că rămâne unită, chiar dacă tensiunile interne privind apărarea, Ucraina, Iranul sau contribuțiile financiare nu au dispărut.
Rusia este definită în declarație drept o amenințare pe termen lung pentru securitatea și stabilitatea euroatlantică. Aliații menționează, de asemenea, amenințarea persistentă reprezentată de terorism și transmit că își respectă angajamentele asumate anterior la Haga în domeniul apărării.
Unul dintre cele mai importante anunțuri ale summitului este legat de investițiile militare. NATO afirmă că aliații europeni și Canada au crescut în 2025 cu peste 139 de miliarde de dolari cheltuielile pentru apărare propriu-zisă. La Ankara, Alianța anunță noi achiziții în valoare totală de peste 50 de miliarde de dolari și promite accelerarea producției comune de apărare.
Declarația vorbește despre nevoia de inovare, colaborare cu sectorul privat și eliminarea obstacolelor care afectează comerțul în domeniul apărării între aliați. Această parte a documentului arată că NATO nu se mai concentrează doar pe bugete, ci și pe capacitatea reală de producție militară: arme, muniție, sisteme de apărare, tehnologie și infrastructură industrială.
Un alt punct central este construirea unei „Europe mai puternice într-un NATO mai puternic”. Aliații europeni și Canada, împreună cu Statele Unite, își asumă o contribuție mai mare la apărarea Alianței. Documentul menționează capabilități nucleare, convenționale, apărare antirachetă, spațiu și cyber, dar și investiții în lovituri de precizie la distanță, apărare aeriană și antirachetă integrată, drone, informații, cloud de luptă interoperabil și modele avansate de inteligență artificială.
Pentru România, aceste formulări sunt importante prin prisma securității de la Marea Neagră și a riscurilor generate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Chiar dacă declarația nu menționează explicit Marea Neagră, accentul pus pe Rusia, apărare aeriană, apărare antirachetă, drone și consolidarea capacităților aliate este direct relevant pentru statele de pe Flancul Estic.
Sprijinul pentru Ucraina ocupă un loc major în document. NATO afirmă că Ucraina contribuie la securitatea transatlantică prin apărarea libertății, suveranității și integrității sale teritoriale. Pentru 2026, aliații se angajează să aloce 70 de miliarde de euro pentru echipamente militare, asistență și instruire destinate Ucrainei, iar pentru 2027 promit un sprijin cel puțin echivalent.
Această formulare este una dintre cele mai puternice din declarație, deoarece transformă sprijinul pentru Kiev într-un angajament predictibil, pe termen mai lung. NATO transmite astfel Moscovei că susținerea Ucrainei nu este un gest temporar, ci parte a securității euroatlantice.
Declarația include și un pasaj referitor la Iran. Aliații reafirmă că Iranul nu trebuie să dețină niciodată armă nucleară și cer Teheranului să respecte pe deplin libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz. Este o includere importantă, în contextul tensiunilor recente din Orientul Mijlociu și al preocupărilor privind securitatea rutelor maritime globale.
În final, NATO mulțumește Turciei pentru găzduirea summitului și anunță că aliații așteaptă următoarea reuniune, fără a detalia în textul final locul și data următorului summit.
Declarația de la Ankara este, în esență, un document despre apărare, industrie militară și reziliență strategică. NATO transmite că Rusia rămâne principala amenințare pe termen lung, Ucraina va continua să primească sprijin consistent, iar Europa trebuie să devină mai puternică militar în interiorul unei Alianțe care își reafirmă dependența de Articolul 5 și de unitatea transatlantică.
