Stanciu Eduard 
Datele Institutului Național de Statistică arată că 27,4% din populația României era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială.
Aproape 3,47 milioane de români erau în risc de sărăcie în 2025, iar 5,2 milioane se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială.
Aproape unul din cinci români era în risc de sărăcie în 2025, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Rata sărăciei relative a fost de 18,4%, ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 3,47 milioane de persoane. Comparativ cu anul anterior, indicatorul a înregistrat o ușoară scădere.
Datele INS arată că 27,4% din populația României se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială, potrivit indicatorului AROPE. În valori absolute, este vorba despre aproximativ 5,2 milioane de persoane. Față de 2024, indicatorul a scăzut cu 0,5 puncte procentuale, echivalentul unei reduceri de aproximativ 125.000 de persoane.
Indicatorul AROPE măsoară riscul de sărăcie sau excluziune socială prin combinarea mai multor forme de vulnerabilitate: sărăcia relativă, deprivarea materială severă și intensitatea foarte redusă a muncii în gospodărie. Datele arată că, deși situația s-a îmbunătățit ușor față de anul anterior, România continuă să aibă un nivel ridicat al vulnerabilității sociale.
Deprivarea materială severă afecta 16,8% dintre români în 2025. Această situație indică lipsa accesului la bunuri și servicii considerate esențiale pentru un nivel de trai decent. În același timp, 5,6% dintre persoanele sub 65 de ani trăiau în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, adică în familii în care adulții lucrează foarte puțin sau deloc.
Femeile au fost ușor mai afectate de sărăcie decât bărbații. Rata sărăciei relative a fost de 18,7% în cazul femeilor și de 18,0% în cazul bărbaților. În ceea ce privește riscul de sărăcie sau excluziune socială, diferența este mai vizibilă, femeile fiind expuse într-o proporție mai mare decât bărbații.
Cele mai vulnerabile categorii de vârstă rămân copiii și tinerii. Tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani și copiii sunt printre cei mai afectați de riscul de sărăcie, ceea ce arată presiunea economică asupra familiilor și dificultățile de integrare pe piața muncii pentru tinerii aflați la început de drum.
Transferurile sociale au un rol important în reducerea sărăciei. Potrivit datelor INS, fără pensii și alte forme de sprijin social, o proporție mult mai mare din populație s-ar afla sub pragul sărăciei relative. În cazul persoanelor de peste 65 de ani, dependența de aceste transferuri este deosebit de importantă, pensiile reprezentând principala sursă de venit.
Gospodăriile cu copii dependenți sunt mai expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială decât cele fără copii. Riscul crește semnificativ în cazul familiilor numeroase și al gospodăriilor monoparentale, unde veniturile sunt adesea insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor de bază.
La nivel regional, cele mai ridicate valori ale riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost înregistrate în Sud-Est și Sud-Vest Oltenia. Regiunea București-Ilfov a avut cel mai scăzut nivel, ceea ce confirmă diferențele mari de dezvoltare economică între Capitală și restul țării.
Aproximativ 403.000 de persoane se aflau simultan în toate cele trei situații de vulnerabilitate: risc de sărăcie, deprivare materială severă și intensitate foarte redusă a muncii. Această categorie reprezintă segmentul cel mai expus excluziunii sociale și are nevoie de intervenții publice țintite.
Datele INS arată că, deși unii indicatori s-au îmbunătățit ușor, sărăcia și excluziunea socială rămân probleme majore în România. Reducerea acestor riscuri depinde de creșterea veniturilor, accesul la locuri de muncă stabile, servicii publice mai bune, educație, sprijin pentru copii și politici sociale mai eficiente.
