A doua ediție a Cupei Mondiale a fost transformată de Benito Mussolini într-un instrument de propagandă, iar Italia a câștigat trofeul pe teren propriu.
Italia lui Mussolini a câștigat Mondialul din 1934, într-un turneu marcat de presiune politică și de absența campioanei en-titre, Uruguay.
Mondialul din 1934 a fost primul găzduit în Europa și primul folosit pe față ca vitrină politică. Regimul fascist al lui Benito Mussolini a investit masiv în organizare, transformând turneul într-o demonstrație de forță a Italiei.
Campioana en-titre, Uruguay, a refuzat să participe, supărată că europenii ignoraseră turneul din 1930. Competiția s-a jucat în sistem eliminatoriu direct, iar Italia, antrenată de Vittorio Pozzo, a avansat într-o atmosferă apăsătoare, cu arbitraje des contestate.
În finala de la Roma, Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 după prelungiri, golul decisiv fiind marcat de Angelo Schiavio. Squadra Azzurra cucerea primul său titlu mondial, sub privirile satisfăcute ale lui Mussolini.
