Stanciu Eduard 
Conducerea portului are trei luni pentru a identifica o soluție care să detecteze aparatele și obiectele neautorizate care pătrund în obiectivul strategic.
Radu Miruță a acordat conducerii Portului Constanța trei luni pentru găsirea unei soluții de securitate, după incidentul în care o dronă a pătruns și a explodat.
Ministrul interimar al Apărării și al Transporturilor, Radu Miruță, a cerut conducerii Portului Constanța să găsească, în termen de trei luni, o soluție pentru detectarea aparatelor și obiectelor care pătrund neautorizat în perimetrul portuar. Solicitarea vine după incidentul în care o dronă a intrat în port și a explodat.
Ministrul a declarat că dificultatea identificării dronei pe mare poate fi explicată parțial prin caracteristicile tehnice ale aparatului. Potrivit acestuia, drona zbura la aproximativ 60 de centimetri deasupra apei, avea foarte puține elemente metalice și putea fi ascunsă temporar de creasta valurilor.
Radu Miruță a explicat că radarele Gărzii de Coastă au limitări în cazul unor obiecte mici, amplasate foarte aproape de suprafața apei și construite din materiale care reflectă slab semnalul radar. Din acest motiv, faptul că aparatul nu a fost observat din larg reprezintă o problemă, dar una care poate fi explicată tehnic.
Situația devine însă mult mai gravă în momentul în care drona pătrunde în interiorul Portului Constanța. Ministrul a subliniat că portul este un obiectiv strategic cu o poziție fixă și cu rute de acces cunoscute, astfel încât administrația sa trebuie să aibă propriile sisteme de detectare și avertizare.
„Mi se pare foarte grav”, a afirmat Radu Miruță, referindu-se la faptul că portul nu dispunea de capacitatea necesară pentru a identifica pătrunderea neautorizată. El a precizat că responsabilitatea nu aparține exclusiv Ministerului Apărării sau Gărzii de Coastă, deoarece operatorul infrastructurii trebuie să își protejeze propriul perimetru.
Ministrul a transmis conducerii portului o adresă oficială prin care a solicitat ca, în maximum trei luni, să fie prezentată și aplicată o soluție pentru securizarea zonei de intrare. El nu a indicat public ce tehnologie trebuie folosită, lăsând identificarea variantei tehnice în responsabilitatea administrației portuare.
O soluție de securitate poate combina mai multe tipuri de senzori: radare adaptate obiectelor de mici dimensiuni, camere termice, sisteme electro-optice, senzori acustici și echipamente capabile să identifice semnalele radio folosite pentru controlul unei drone.
În cazul aparatelor care navighează autonom, bruiajul clasic poate fi insuficient. De aceea, detectarea timpurie trebuie urmată de identificarea obiectului și de activarea unei proceduri care să stabilească rapid dacă acesta este civil, militar sau ostil.
Portul Constanța are o importanță strategică majoră pentru România, NATO și transportul comercial regional. Prin infrastructura sa sunt tranzitate mărfuri, produse energetice și echipamente, iar războiul din Ucraina i-a amplificat rolul logistic.
Un sistem de protecție trebuie însă proiectat astfel încât să nu afecteze navigația, comunicațiile și activitățile comerciale obișnuite. Portul este un spațiu complex, în care operează nave, utilaje, sisteme radio și numeroși operatori economici.
Incidentul ridică și problema responsabilităților instituționale. Armata Română nu asigură în mod obișnuit paza Portului Constanța pe timp de pace, ci poate interveni atunci când i se solicită sprijinul. Protecția zilnică implică administrația portului, poliția, Garda de Coastă și celelalte structuri competente.
Termenul de trei luni este unul scurt pentru o achiziție complexă, mai ales dacă sunt necesare licitații, teste și integrarea cu sistemele existente. Totuși, administrația poate adopta între timp măsuri provizorii, precum suplimentarea supravegherii, patrule pe apă și instalarea unor senzori temporari.
Rezultatul va depinde de viteza cu care Portul Constanța identifică tehnologia potrivită și de modul în care instituțiile își coordonează atribuțiile. Incidentul a demonstrat că apărarea infrastructurii critice nu mai poate fi limitată la amenințările convenționale.
