Stanciu Eduard 
O investigație susține că secretarul de stat american coordonează de la Washington finanțele, petrolul și relația cu guvernul interimar de la Caracas.
O investigație New York Times susține că Marco Rubio exercită o influență majoră asupra guvernului venezuelean și asupra veniturilor obținute din petrol.
Secretarul de stat american Marco Rubio ar exercita de la Washington o influență majoră asupra finanțelor, resurselor petroliere și deciziilor guvernului interimar din Venezuela, potrivit unei investigații publicate de The New York Times și preluate de mai multe publicații internaționale. Informațiile se bazează pe declarațiile unor oficiali și surse apropiate administrațiilor americană și venezueleană.
Conform relatării, Rubio menține o comunicare regulată cu președinta interimară Delcy Rodríguez, inclusiv prin aplicația WhatsApp. Dialogul ar include atât schimburi personale, cât și discuții privind administrarea țării, politica petrolieră și relația cu Statele Unite. Nici guvernul american, nici cel venezuelean nu au comentat în mod direct toate afirmațiile investigației.
Venezuela a intrat într-o nouă etapă politică după capturarea lui Nicolás Maduro de către forțele americane, la începutul lunii ianuarie 2026. Delcy Rodríguez, fostă vicepreședintă, a preluat conducerea interimară și a început cooperarea cu administrația președintelui Donald Trump.
Washingtonul a instituit un mecanism prin care o parte din petrolul venezuelean este comercializat sub supraveghere americană. Veniturile sunt depuse în conturi controlate sau auditate de Trezoreria SUA, iar autoritățile venezuelene trebuie să prezinte propuneri privind utilizarea banilor pentru servicii publice și nevoile populației.
Rubio a prezentat această politică drept una temporară, destinată prevenirii prăbușirii statului venezuelean și finanțării serviciilor esențiale. Oficialul american susține că obiectivul final este o tranziție către un stat stabil, prosper și capabil să organizeze alegeri libere.
Criticii consideră însă că nivelul intervenției americane depășește administrarea temporară a veniturilor petroliere și seamănă cu o formă de control extern. New York Times descrie situația drept una dintre cele mai ample implicări americane în conducerea unei alte țări după războiul din Irak. Această caracterizare aparține publicației și surselor citate, nu unei concluzii juridice internaționale.
Venezuela deține cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, însă producția sa a scăzut puternic în ultimele decenii din cauza lipsei investițiilor, sancțiunilor, corupției și degradării infrastructurii. Administrația Trump a cerut companiilor americane să contribuie la refacerea sectorului, dar acestea solicită garanții privind stabilitatea și protecția investițiilor.
Susținătorii politicii americane afirmă că supravegherea veniturilor poate reduce corupția și poate împiedica transferarea banilor către grupări sau state considerate adversare ale Statelor Unite. Rubio a declarat că Venezuela nu trebuie să devină un centru de operațiuni pentru Rusia, Iran, China sau Hezbollah.
Oponenții avertizează că administrarea resurselor unei țări suverane de către un alt stat ridică probleme juridice și politice. Ei cer mai multă transparență asupra contractelor petroliere, conturilor folosite și criteriilor prin care sunt aprobate cheltuielile guvernului venezuelean.
Investigația arată și contradicția dintre susținerea declarată a democrației și cooperarea cu Delcy Rodríguez, care a făcut parte din structura de putere a lui Maduro. Administrația americană consideră că menținerea temporară a unor instituții existente este necesară pentru evitarea haosului, în timp ce opoziția venezueleană cere alegeri rapide.
Marco Rubio își minimizează public rolul personal, dar este considerat principalul arhitect al politicii americane față de Venezuela. Evoluția acestei strategii poate avea efecte asupra pieței petroliere, relațiilor Washingtonului cu America Latină și viitoarei tranziții politice de la Caracas.
