Stanciu Eduard 
Proiecțiile INS indică o scădere de 3,4 milioane de persoane și o creștere puternică a ponderii populației de peste 65 de ani.
Populația rezidentă a României ar putea scădea la 15,633 milioane de persoane până în 2080, iar peste un sfert dintre locuitori ar urma să aibă cel puțin 65 de ani.
Populația rezidentă a României ar putea ajunge la 15,633 milioane de persoane în anul 2080, în scădere cu aproximativ 3,41 milioane față de nivelul înregistrat la începutul anului 2025, arată cele mai recente proiecții ale Institutului Național de Statistică. Diminuarea estimată este de 17,9%, ceea ce confirmă continuarea declinului demografic pe termen lung.
La 1 ianuarie 2025, populația rezidentă a României era de 19,043 milioane de persoane. Dintre acestea, 51,5% locuiau în mediul urban, iar femeile reprezentau 51,2% din total, respectiv aproximativ 9,752 milioane de persoane. Datele au fost publicate în apropierea Zilei Mondiale a Populației, marcată anual la 11 iulie.
Scăderea numerică nu este singura schimbare majoră anticipată. Structura pe vârste a populației ar urma să se modifice semnificativ, în condițiile reducerii numărului de copii și al creșterii ponderii persoanelor vârstnice. Potrivit proiecției INS, persoanele cu vârste sub 15 ani ar urma să reprezinte 13,7% din populație în 2080, iar categoria de vârstă 15–64 de ani ar coborî la 60,4%.
În același timp, ponderea persoanelor de cel puțin 65 de ani ar urma să crească la 25,9%. Într-un asemenea scenariu, mai mult de un locuitor din patru ar face parte din populația vârstnică, fapt care ar exercita o presiune suplimentară asupra sistemului de pensii, serviciilor medicale și rețelelor de asistență socială. Aceste efecte reprezintă consecințe probabile ale structurii proiectate, nu rezultate inevitabile, deoarece politicile publice și migrația pot modifica evoluția demografică.
Procesul de îmbătrânire este deja vizibil. Comparativ cu începutul anului 2024, populația cu vârsta între 0 și 14 ani s-a redus cu aproximativ 92.200 de persoane, ajungând să reprezinte 15,4% din populația rezidentă. Vârsta medie a populației era estimată la 42,8 ani, iar indicele de îmbătrânire demografică ajunsese la aproximativ 131 de persoane vârstnice pentru fiecare 100 de tineri.
Una dintre principalele cauze ale declinului este sporul natural negativ, adică diferența dintre numărul nașterilor și cel al deceselor. Pentru 2025, această diferență a fost estimată la minus 104.100 de persoane. Tendința este alimentată de scăderea natalității, de amânarea formării familiilor și de dimensiunea tot mai redusă a generațiilor care ajung la vârsta fertilă.
Migrația externă rămâne un element esențial al ecuației demografice. Președintele INS, Tudorel Andrei, a arătat că migrația internațională a contribuit în ultimii ani la stabilizarea populației rezidente. Intrările de cetățeni străini și revenirea unor români din diaspora pot compensa parțial pierderile provocate de sporul natural negativ, dar nu elimină problema îmbătrânirii populației.
Proiecțiile demografice nu trebuie interpretate ca o predicție exactă a numărului de locuitori care vor exista în 2080. Ele sunt construite pe baza unor ipoteze privind fertilitatea, mortalitatea și migrația. O schimbare consistentă a unuia dintre acești factori poate modifica rezultatul final. De exemplu, o migrație netă pozitivă mai mare decât cea anticipată ar putea încetini reducerea populației, în timp ce o nouă creștere a emigrării ar putea accelera declinul.
Efectele economice pot deveni vizibile cu mult înainte de anul 2080. Reducerea populației de vârstă activă poate genera deficit de personal în domenii esențiale, poate limita baza de contribuabili și poate accentua competiția dintre angajatori pentru lucrători. Unele localități, în special cele rurale sau cele afectate de migrația internă, riscă să piardă servicii publice, școli și activități economice din cauza numărului redus de locuitori.
În același timp, creșterea longevității nu trebuie prezentată exclusiv ca o problemă. O populație care trăiește mai mult reflectă și progrese medicale și sociale. Provocarea pentru autorități este să prelungească perioada de viață sănătoasă și să creeze condiții prin care persoanele vârstnice să rămână active, autonome și integrate în comunitate.
Inversarea rapidă a tendinței este dificilă, deoarece măsurile de stimulare a natalității produc efecte asupra pieței muncii abia după două decenii. Politicile privind locuințele, accesul la creșe și grădinițe, stabilitatea profesională, serviciile medicale și sprijinul acordat familiilor pot influența deciziile individuale, dar rezultatele depind de consecvența aplicării lor.
Proiecția pentru 2080 reprezintă astfel un avertisment privind direcția actuală. România nu se confruntă doar cu riscul unei populații mai mici, ci și cu o schimbare profundă a raportului dintre generații. Răspunsul va necesita politici coordonate în educație, sănătate, economie, migrație și dezvoltare regională, aplicate pe o perioadă mult mai lungă decât un singur ciclu electoral.
