Stanciu Eduard 
Fostul emir al Qatarului, șeicul Hamad bin Khalifa Al-Thani, a murit la vârsta de 74 de ani, a anunțat duminică Amiri Diwan, principalul organism al statului qatarez. Cauza decesului nu a fost comunicată public.
Hamad bin Khalifa Al-Thani a condus Qatarul între 1995 și 2013 și este considerat arhitectul transformării țării dintr-un stat mic și relativ puțin cunoscut într-un actor economic, diplomatic și mediatic cu influență mondială.
El a preluat puterea în 1995, în urma unei schimbări de conducere produse în timp ce tatăl său se afla în străinătate. În următorii 18 ani, a coordonat dezvoltarea accelerată a infrastructurii și a economiei bazate pe exploatarea rezervelor uriașe de gaze naturale.
Una dintre cele mai importante decizii ale mandatului său a fost extinderea industriei gazelor naturale lichefiate. Investițiile în instalații, conducte, terminale și nave specializate au permis Qatarului să exporte gaz către piețe aflate la mare distanță și să devină unul dintre principalii furnizori mondiali de GNL.
Veniturile obținute din energie au finanțat dezvoltarea orașului Doha, modernizarea serviciilor publice și investițiile internaționale realizate prin fondurile suverane ale țării. Qatarul a achiziționat participații în companii, bănci, proprietăți și proiecte importante din Europa, Statele Unite și Asia.
Tot în timpul conducerii sale a fost creată rețeaua de televiziune Al Jazeera. Lansată în 1996, aceasta a schimbat piața media din lumea arabă prin dezbateri și relatări care depășeau limitele impuse de multe dintre guvernele regionale.
Al Jazeera a oferit Qatarului o influență mult mai mare decât ar fi sugerat dimensiunea teritoriului și a populației sale. Rețeaua a devenit însă și sursa unor controverse, fiind acuzată de mai multe guverne că promovează anumite mișcări politice sau poziții favorabile intereselor Doha.
Hamad bin Khalifa Al-Thani a coordonat și candidatura Qatarului pentru organizarea Campionatului Mondial de fotbal din 2022. Obținerea competiției a adus țara în centrul atenției internaționale și a accelerat construirea stadioanelor, aeroporturilor, hotelurilor și rețelelor de transport.
Organizarea Mondialului a generat atât admirație pentru amploarea proiectelor, cât și critici privind condițiile muncitorilor migranți, costurile și influența politică asociată sportului.
În politica externă, fostul emir a urmărit o strategie de echilibru. Qatarul a menținut o relație apropiată cu Statele Unite și a găzduit structuri importante ale Comandamentului Central american, dar a păstrat simultan legături cu Iranul și cu mai multe grupări sau guverne aflate în conflict cu Washingtonul.
Această poziționare a permis Qatarului să se prezinte drept intermediar în conflicte și negocieri. Doha a găzduit sau a facilitat discuții privind crizele din Liban, Yemen și Darfur și a construit bazele rolului diplomatic pe care țara îl joacă și în prezent.
În 2013, Hamad bin Khalifa Al-Thani a renunțat voluntar la conducere și i-a transferat puterea fiului său, Tamim bin Hamad Al-Thani. Gestul a fost neobișnuit într-o regiune în care liderii rămân adesea în funcție până la moarte.
Fostul emir a explicat atunci că dorește să permită unei noi generații să preia responsabilitatea conducerii. Succesorul său a continuat în mare parte direcția stabilită în domeniile energiei, diplomației și investițiilor.
Moartea sa survine într-o perioadă în care Qatarul rămâne un furnizor esențial de gaze și un intermediar în mai multe negocieri internaționale. Influența actuală a țării este legată direct de deciziile economice și diplomatice luate în timpul celor 18 ani de domnie.
Hamad bin Khalifa Al-Thani lasă în urmă imaginea unui conducător care a schimbat profund poziția Qatarului pe scena mondială. În mai puțin de două decenii, țara a devenit un centru energetic, financiar, mediatic, diplomatic și sportiv.
